ShapefileConverter

Fiecare lucrare ajunge, la un moment dat, în formatul greșit. Primești un shapefile și ai nevoie de DXF pentru desen. Ai un DXF și clientul vrea să vadă parcelele în Google Earth. Ai un fișier topo cu numere, X, Y, Z și cod, și trebuie să iasă shapefile pentru GIS. Shapefile Converter face toate aceste drumuri, în ambele sensuri, fără să pierzi nimic pe traseu. Convertește între SHP, DXF, KML, KMZ, GeoJSON, GPX și CSV/TXT topo — orice combinație, în orice direcție. Nu contează de unde pleci: SHP → KML, KML → DXF, DXF → SHP, CSV → KMZ, GPX → SHP, GeoJSON → DXF. Iar atributele merg cu geometria: tabela .dbf a shapefile-ului, ExtendedData din KML, properties din GeoJSON, coloanele din CSV. La DXF, unde formatul nu are tabelă de atribute, aplicația le scrie ca XDATA și le recuperează la citire — un drum dus-întors DXF → SHP → DXF păstrează tot, până la ultimul câmp. Straturile multiple sunt tratate cum trebuie. Un DXF cu treizeci de layere devine treizeci de straturi, pe care le vezi într-un tabel, cu tipul de geometrie și numărul de entități; bifezi doar ce te interesează și convertești doar acelea. Un KML cu foldere devine un strat pe fiecare folder. La ieșire în shapefile se scrie câte un fișier pentru fiecare strat, fiindcă așa cere formatul; la DXF, KML sau GeoJSON, toate straturile intră într-un singur fișier, pe layere separate. Sistemul de coordonate e tratat serios, nu ca o bifă. Aplicația recunoaște singură sistemul sursă — din fișierul .prj, din faptul că un KML e mereu în WGS 84, sau după mărimea coordonatelor — și transformă între Stereo 70, WGS 84, ETRS89, UTM 34N și 35N și Web Mercator. Transformarea Pulkovo ↔ WGS 84 se face cu cei șapte parametri din registrul EPSG (operația 1838), iar proiecțiile sunt verificate față de biblioteca PROJ: abaterea este sub o miime de milimetru. Precizia metodei rămâne de ordinul a 0,5–1 m, cât permit șapte parametri pe toată țara — pentru cadastru se folosește grila ANCPI, iar aplicația scrie asta negru pe alb în jurnal, de fiecare dată. Două lucruri mărunte care scutesc ore de nervi: poți inversa ordinea axelor separat la intrare și la ieșire, fiindcă în GIS se scrie X = Est, Y = Nord, iar în topografia românească exact invers; și cota Z se transmite ca atare, fără să fie „transformată” greșit, pentru că în România Z este cotă Marea Neagră, nu înălțime elipsoidală. Interfața e pe o singură pagină. Vezi deodată fișierele, straturile, formatul de ieșire, sistemul de coordonate și toate opțiunile — fără file prin care să te plimbi. Butonul de previzualizare îți desenează geometriile colorate pe straturi, cu coordonatele sub cursor, ca să verifici că transformarea a nimerit exact unde trebuie. Iar jurnalul scrie, cu ora exactă, ce s-a citit, ce s-a transformat și ce s-a scris.